Pare bizar ca unui tip venit din provincie, sa-i placa ceea ce numai spiritele rafinate si cu nasul subtire cred ca par a fi harazite sa se infruptec, in exclusivitate. Si totusi. Si totusi, cand aveam 15 - 16 ani la radioul Enescu III, pe care il detineau parintii mei, in anumite seri, pe un anumit program era Seara de opera, unde se transmiteau in direct de la Scala din Milano spectacole de care si acum imi aduc aminte cu mare emotie. Atunci i-am ascultat pe Victoria de Los Angeles, Mario del Monaco, Maria Callas, Franco Corelli, Renata Tebaldi si multi, mulgti altii, adevarate voci, despre care si acum se vorbeste cu veneratie. De la radio de pe vremuri am aflat despre Mado Robin, cea mai buna Lakme din toate timpurile. Cand am vorbit cu niste francezi despre ea, au ramas cu gura cascata. Nici radioul central din Bucuresti nu avea inregistrari cu ea. Au facut o copie dupa un CD al meu, dat de unul dintre profesorii francezi la conferinta IE 1995, uimit ca stiam si eu despre cantareata lui preferata. Si inca multe stiam, fara a fi Internetul sa ma informez rapid.
Eroarea fatala a posturilor nationale de radio si de tv a fost ca nu a avut in plan sa faca inregistrari integrale cu operele celebre, in interpretari ale unor mari solisti romani. Nu exista cam nimic complet in care sa cante Nicolae Herlea sau Arta Florescu sau Zenaida Pally sau Magda Ianculescu sau Elena Cernei. E trist dar adevarat. Bulgarii in vremea lui Jivkov aveau program de opera si prezentau marile inregistrari ale lui Herbet von Karajan. Si am avut ce vedea!
Nici azi, cand costurile sunt suportabile, nu se inghesuie nimeni, nici chiar teatrele sa faca inregistrari seara de seara pentru spectacolele oferite, asa cum face Scala. In 2000 Universitatea din Milano avea un contract cu digitizarea inregistrarilor in format clasic existente in arhiva teatrului La Scala si chiar sa elimine zgomotele datortate alterarii suportului de anii care au trecut...
La noi ce sa salveze, ca existau niste vitrine cu costume si potrete pe peretii Operei, care s-au evaporat. La vremuri noi, idei cam putine sau deloc...
Acum se poarta lucrurile usor comerciale. Se fac spectacole la teatrul X care se transmit live in parcuri sau in sali de cinematograf, pentru a le face si mai accesibile. Dar, trebuie sa ne imaginam cat de perfecte trebuie sa fie toate detaliile. Improvizatiile sunt fatale.
Am fost la cateva spectacole in Bucuresti, Chisinau dar am avut bucuria sa merg de mai multe ori la Met. Daca am regretat ceva acolo, a fost ca n-am avut niciodata banii sa cumpar un tablou cu poza Mariei Callas cu autograf, care costa 1400$. Mai erau si alte tablouri, mai ieftine dar nu am dorit decat acel lucru. Cand am vrut sa cumpar CD-ul cu Ileana Cotrubas in Violeta di opera Traviata, tocmai a batut gongul ce avertiza ca trebuie sa intru in salka. La iesire, magazinul teatrului era inchis.
Mi-am facut o mica arhiva cu CD-uri si DVD-uri cu opera, cu care ma mandresc foarte mult dar care nu starneste interesul celor din anturajul meu. Chiar ma apostrofeaza si asta nu-mi place, pentru ca eu nu am judecat pe nimeni in legatura cu preferintele. Exista si o vorba, conform careia nu poti sa te ... in gusturile oamenilor. Si atunci?
De cate ori merg cu avionul pe distante mari, am placerea sa ascult muzica de opera. Asa l-am descoperit pe Vittorio Grigolo, un tenor exceptional. Tot asa am ascultat arii celebre cantate de Maria Callas de pe CD-urile, intitulate simplu, 100.
Trebuie sa recunosc ca nu-mi place Wagner, nuel, nu muzica lui, ci montarilor vazute de mine. Spatii ample, tonuri inchise, costume care mi-au amintit de balewrinele inhaimurate de Elena Ceausescu, pentru a nu-si mai arata picioarele pana la chiloti. Coloanele si arcadelle mi-au amintit de zilele toride cand stateam ore in sir pe stadionul Republicii la spectacole precum aniversarea a 35 de ani de la infiintarea garzilor de munca patriotica. Si muzica cu orcheste imense, cu instrumente care dau o incarcatura de indemn spre lupta continua, mi se pare dificil de urmarit. Pana imi vor dispare acele imagini oribile din memorie, am pus operele lui Wagner la sertar.
